- obiécţie
- s. f. (sil. -biec-ţi-e; mf. ob-), art. obiécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. obiécţiei; pl. obiécţii, art. obiécţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
obiécţie
Look at other dictionaries:
obiecţie — OBIÉCŢIE, obiecţii, s.f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei popuneri sau a unei pretenţii; observaţie prin care cineva îşi manifestă dezacordul faţă de ceva. [var.: obiecţiúne s.f.] – Din fr. objection. Trimis de ana… … Dicționar Român
incident — INCIDÉNT, Ă, incidenţi, te, s.n., adj. I. s.n. 1. Întâmplare neaşteptată (şi neplăcută) care apare în desfăşurarea unei acţiuni. ♢ Incident de frontieră = ciocnire armată între forţele grănicereşti a două state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2 … Dicționar Român
obiecta — OBIECTÁ, obiectez, vb. I. tranz. A face o obiecţie; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susţine altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecţie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OBIECTÁ vb … Dicționar Român
observaţie — OBSERVÁŢIE, observaţii, s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice care constă în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere… … Dicționar Român
rezervă — REZÉRVĂ, rezerve, s.f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte şi păstrată pentru a fi întrebuinţată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai… … Dicționar Român
obiectat — A OBIECT//Á obiectatéz tranz. A aduce în calitate de argumente contrare, manifestându şi dezacordul cu cele spuse de interlocutor; a înainta ca obiecţie. /Din obiecţie Trimis de siveco, 10.07.2008. Sursa: NODEX … Dicționar Român
obiecţiune — OBIECŢIÚNE s.f. v. obiecţie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OBIECŢIÚNE s.f. v. obiecţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
şicană — ŞICÁNĂ, şicane, s.f. 1. Acţiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri şi cu pretenţii neîndreptăţite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe… … Dicționar Român
acioaie — ACIOÁIE s.f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje; obiect făcut dintr un astfel de metal sau aliaj. [pr.: ci oa ] – cf. it. a c c i a i o oţel . Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98 acioáie s. f. (sil. ci oa ), art.… … Dicționar Român
contestaţie — CONTESTÁŢIE, contestaţii, s.f. Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătoreşti) sau prin care se cere anularea ei; (concr.) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior… … Dicționar Român
